și iarăși numere fără pereche
pe umerii toamnei valsează stingher
un vis de pământ tulburat și apter
despică valul sonor din ureche

pe gleznele-ncremenite-n echer
silabele curg în albia veche
nici o lumină din turnul de veghe
n-a prins rădăcini sub bolți de mister

o Leta-ncinsă cu brâu de tăcere
desprinde-ți pașii din ape inerte
nu risipi logodnele-n inele

înfrânte-n rotiri de coapse incerte
pe fața lunii cu umbra-n scădere
și zile și nopți se șterg din poveste