Eu sunt aici iubito, mă-ngân cu tainicul amurg,
Încerc cu disperare cursa să-i opresc un pic
Măcar, dar cât ar pune dragostea din mine sârg,
Nu pot apusul meu, cu patimă să îl despic.

De-am să apun în mare, pun soarele cu raza-n nori,
Să mă ridice și aici s-aleg, sub care formă
Răcoare buzelor să-ți dau și umezită în culori,
Să simți etern în viitor, alintul și-a mea urmă.

În codru de-aș apune, să fiu sorbit prin rădăcini
Plăpânde, de o floare cu un parfum intens de dor,
Tulpina mea să fie ferecată altor dorinți cu spini,
Doar palmele iubirii tale o poate frânge, să nu mor.

În fiecare noapte să-mi răsfoești petalele în vis,
Aici să regăsești scluptate, poeme-nmiresmate, vii,
În fiecare e o rugă-a mea, cu sânge ți le-am scris,
Tu viață să îmi dai, cu fiecare vers ce-l vei citi.