La poarta cotroceneană
Stă și-așteaptă de ieri seară
Guvern votat pe sprânceană
De masa parlamentară

Însă alcătuitorul
Acestei majorități
Nu exprimă ce poporul
A votat în alte dăți

Adică mai explicit:
Poporul nu i-a mai vrut
Pe cei ce l-au păcălit
Și l-au trădat în trecut

Numai că ei, trădătorii,
Mereu mari lingușitori,
Reveniră-n fruntea țării
Prin repoziționări

Ajungând udemeriștii
Din nou să pună condiții
Deoarece pesediștii
Au orgolii și ambiții

Cu liberalii lui Crin
Ce pe sas îl propuneau,
Nici mai mult nici mai puțin,
Vicepremier, pe șleau.

Iar din această dispută
De ambiții și temeri
Ne trezirăm că rezultă
Un guvern cu cei de ieri

Mai precis cu-aceia care
Tăiau pensii și salarii
Fiind tot la guvernare:
UNPR și maghiarii

Ce loviți de amnezie
Se gândiră la profit
Pentru că din nerozie
Crin și Ponta nu se-nghit

Și-atunci biata uniune
Cea cu șaptezeci la sută
Ajunse la sciziune
Nefiind de ei dorită

Însă fiind invocată
Ca rețetă de succes
Să nu fie supărată
Lumea care i-a ales

De parcă eu, cetățeanul,
Aș fi atât de-ncuiat
Să nu-nțeleg că ciolanul
Este visul ce-au visat

Pe care-l acaparară
Doar unii și-l devorează
Cu uniunea maghiară
Și cu cei care trădează

În vreme ce lumea toată
Care mai crede-n minuni
Primește și de-astă dată
Frumoase promisiuni