Am stat ascuns în umbră,
Doar o lumină-am înviat,
Să fiu văzut de-un înger
Ce stă spre mine aplecat,
Să-mi dea cu-n fulger,
Din aur un pocal cu ambră.

Să-l beau și să mă scutur,
Să-mi cadă-arzând păcatul,
Ca Phonix din cenușă
Să îmi ridic iar capul,
Și c-o speranț-ascunsă,
Să mă prefac în vultur.

Cu aripi largi, flămânde,
Să mă împlânt în cer,
Și din al meu prezent,
Trecutului să-i cer,
Să-mi lase-n testament,
Speranțe fumegânde.

Să le îngrop pe-o stea
Și să le ud cu vise,
Să crească mândră floare
Cu frunze larg deschise,
Și razele de soare
S-adoarmă lângă ea.

Din somnul lor vor naște,
Ea, noaptea și puterea mea,
Abia atunci te pot crea,
De-abia atunci iubirea mea
Din floare-o voi avea
Creată printre astre.