V-au unit prin cuvinte
pentru-aducere-aminte
că de azi înainte
sunteți unul pentru altul
pe veci,ca și-universul,
tu,soț,iar ea,soție,
și să vă fie-n viață
prilej de bucurie
iubirea și oftatul.
Și numele
ce până ieri
purtatu-l-ai
cu cinste
cu-al lui ți l-ai unit
tot pe vecie.
Pe fețele
ce zi și noapte
sunt încinse,
pe corpuri
ce-s de dragoste
cuprinse,
e dor și bucurie.
Tot ce-nflorește
peste câmp și plaiuri
de azi are înscrise
și numele voastre unite:
florile vi le șoptesc
în mii de graiuri
prin tomnatice luni,
prin însorite maiuri,
tremurând fericite.
Iar în zarea albastră,
în mijlocul verii,
când voi vă dați mâna
pentru eternitate,
Dumnezeu a aprins
numărătorul vremii,
strunindu-i capricii,
amăgirea și nervii
în dor de dreptate.
Ești azi mulțumită
tu,omenire întreagă,
de-această unire
a doi pribegi?
Altfel nu s-a putut!
Viața întreagă
ar fi fost searbădă,
dură și neagră
de-ai fi putut să îi negi.
Prin suflet trece azi
mângâierea dulce
a timpului lăsat
de Dumnezeu pe cale.
Clipa de astăzi
vrea să se-ncurce
cu cea pe care mâine-o aduce
în iubirea-i mai mare.
Doi oameni pornesc
cu nădejde la drum.
Viața-și deschide
noi cărări spre-nainte.
Puternic se-nalță
pe-al eternului drum
voința divină de bine și bun,
dorință fierbinte.
Tot ce rămâne în spate-i trecutul,
presărat cu vise,amintiri și dureri...
Peste el trece
în fiece zi sărutul
ce-i depărtează prezența
încetul cu-ncetul,
aruncându-l în ieri.