A născut Natura, flori,

Rouă limpede în zori,

Verdeață cât Paradisul,

Cer senin cât necuprinsul,

Vânt călduț, înmiresmat,

Tril de păsări minunat!

.

Ziua s-a mărit și ea.

ÃŽn papuci de catifea,

Calcă lent, ca o regină,

Răsturnând multă lumină.

Parcă nu s-ar îndura

Să meargă-n căsuța sa!

.

Soarele a obosit.

Hoinar a călătorit,

Prin azur, ca altădată,

Privind lumea animată,

Șchiopătând de un picior,

Ațipise în pridvor.

.

Pe cer licăresc lumini.

Văzând stelele suspini,

Că nu poți s-ajungi la ele...

Doar în vise dulci, rebele,

Și în liniște, ușor,

Doarme-n pătuc, Nicușor!