A plouat ieri È™i ast’ noapte.
Atârnat de greutate,
De la straiul îmbibat,
Bombăne un pui, "murat".

-Papucii sunt plini cu apă,
Mi s-a dezlipit o talpă,
Casa-mi este inundată,
Nicio bluză n-am uscată!

Pantalonii, mai să-mi cadă!
I-am legat căci prin ogradă
Am găsit un șirețel
Și i-am strâns bine, cu el.

Cămășuța de pe mine,
Udă-i, lipită, în fine…
Curg șiroaie parcă eu,
Sunt nor dat de Dumnezeu!

Pălăria mi-a luat-o
Vântul aprig, și-a purtat-o
Peste dealuri, prin hârtoape,
Și-i mâlită pe sub ape.

Suspinând ca nimeni altul,
Pescuise cu greu, patul,
Și urcase întristat,
Și tăcut s-a descălțat.

Din papucul cât o fundă,
Curge apa de abundă
Un mănunchi de pătrunjel,
Ce zăcea în lut și el!

Falnic, galben, din lumină
Și căldură blândă, fină;
Soarele zvârli săgeți,
Cât în șapte dimineți,

Și-ncălzise, și uscase,
Tot ce ploaia îmbibase!
Și zvântă și puișorul,
Ce-l mustră cu binișorul:

-Soare, acum ești voinic?
Iată, nu mai am nimic!
Poți seca și marea toată,
Casa-mi șade tot sfărâmată!