Nu mai inspiri aerul invadat de bucurie sau teamă,
rămâi între,
de parcă ai ști că-n fiecare bucurie
rămâne teama că o vei pierde,
și-n oricare teamă
trăiește un final fericit.

Dar până acolo mai este
și nu-i suficientă o gură de apă
să scoți viața, ca pe un atelaj, din hârtoape,
nici o simplă desfundare a urechilor,
nici înlăturarea perdelei de minciuni din fața ochilor.

La naiba cu atâta psihologie deșănțată,
cu filosofări de doi bani!
Sufletul tău nu-i o marfă, să-l expui în piața publică.
Oricum, celor mai mulți, la scanare, nu le va ieși decât o pagină albă.

De aici, încetează orice confesiune
și-ncepe viața.
Bolovanul a ajuns, în cele din urmă, în vârf.