îmi învinovățesc cuvintele de tăcere
de a nu grăi
când îmi umblă cu rază luna ca bisturiul prin viscere
de-l uiți pe A trăi
și-l lingi pe A nu fi ca pe o acadea
dulceața ei în tine scurmă rapace


în vis de patru ace
de haină
sub clar de lună mă despachetez de taină

*

dedesubt nu este nimic
sunt prea mic

și-atunci care este vina cuvintelor...