zorii prind din urmă
ultimii licurici
și-i spulberă-n păpădii de lumină...
biserici de cristal reverberează
slujbele de-nviere...
din barba profetului
ies pe rând vârcolaci
și-ncing cu eșarfe de sânge
pământul...
fata coase o ie cu maci
transfigurând ospățul
unei holde întregi...
ploaia de vară se-adună-n pantofi...
pe contrasens
o nebună-și alăptează
pruncul mort
trecătorul grăbit
i-azvârle covrigi...