culeg din ochii-ți ploaia ce-ți cade către buze
culeg acele moaște ce au zăcut în tine
le beau ca pe o apă sfințită-mi pe retine
culeg din sânge-ți mierea și nu am alte muze


culeg spre a-ți aduce nectarul cel din roză
în sufletul tău Vaza-i duium de trandafiri
poet sunt în simțire m-am lepădat de proză
de vorba gură-n gură dar nu și în iubiri


de gura lumi te-apăr, de-a bârfei uneltiri
ca pe Hristos de ura ce-i poartă fariseii
și mă dedau la vorbă, atât, doar în psaltiri
ucide-voi Balaur urcat în scara șeii


mă-ntreb de vei pleca, cum altele și-n oase
și-n suflet vei lăsa tristețe și angoase