Îmi trece cale-o neagră umbră,
Privește-n mine-ncet,cu teamă,
Și-ascunsă,în parfum de ambră,
Din corpul meu își face haină.

ÃŽi scutur ghiarele din mine,
Dar nu vrea clipa să-mi asculte,
Mi-aruncă-n gol priviri străine,
Și-ncearca frica să-mi sărute.

Speranță țin în mâini,pustie,
Crescuți suntem de-aceiași mamă,
Îi simt,oftând,tăcerea-i vie,
Și respirăm aceiași taină.

De-o să m-aplece,iarăși,umbra,
De am să cad topit în humă,
Eu am să fug din noaptea sumbră,
Și vieții am să-i dau de urmă.

Și am să mă răstesc la stele,
Să-mi cadă una,c-o dorință,
Aș vrea să scap etern de rele,
Purtând de mână o Biruință.