gândul venit dinspre tine nu face zgomot
nu miroase nu anunță când vine nu pune-n gardă
ai zice că e un tâlhar in nuce cu vocația ludicului
puțin sadic și plin de el ca un „ceva” ajuns la maturitate
pe deplin copt că nu joacă șah decât cu destinul
ia creionul și apasă sigur pe litere dezinvolt-măreț
nu-i trebuie ciorne îi reușește din prima și e tare mândru
dintr-un gest instituie cosmogonii din următorul apocalipse
pironește priviri creează dependențe scrie chiar și rețete
mult prea personalizate adesea imposibil de urmat
gândul venit dinspre tine atât de intempestiv masculin
nu menajează nu strânge dârele care cad pe covor silențios
aproape invizibil din cearcănele mele diurne fabricate-n nopți pline
atât de feminin revărsate în varul de sticlă al obrajilor
copertând infinitezimale celule care te strigă adesea
te tot strigă nu au învățat încă lecția renunțării a reorientării
gândul venit dinspre tine în penumbra ochilor goi
e ca un scurt-circuit el colorează insidios gene și ce mai găsește
cere rapoarte exacte și procese-verbale ca la carte
nu se mulțumește cu jumătăți de măsură
deși știe bine că tu nu ești decât una dintre interlocutoare
poate cea mai puțin perfectă...