Eu sunt

Eu sunt ceva ce nu știu ce și cineva ce nu știu cum,
iar această nebuloasă mă obsedează de la începuturile minții mele. De nu ar fi fost!

Mai bine nu m-aș mai întreba! Știu! Dar pot?
Cum prinde o clipă de neatenție, întrebarea se strecoară vicleană și se înfige. De nu ar fi!

Nu am decât indicii, nu am probe! Ce să fac?
Sunt subiectiv în aprecierea caracterului temeinic al indiciilor și cer declinare. De aș scăpa!

Și acum stau, ca alții să concluzioneze asupra întrebării. Și stau!
Dar nu am nici stare și nici încredere, așa că cercetez și pe cont propriu. De aș afla!

Într-un colț rânjeste ideea că poate nu- s în stare să aflu…nu-s în stare să înțeleg răspunsul…poate nu voi putea supraviețui revelației. De nu aș mai fi!