dacă totul se reduce la carne vreau să fiu un manechin de plastic
bărbatul meu o să mă găsească într-o vitrină
o să mă ascundă în dulap și voi fi purtătoare de piele nouă
o să mă iubească în absență

în loc de ochi am două gloanțe
mă uit cum totul se strânge și începe risipirea.

cerul poartă vânătăi proaspete despre care nu vorbește nimănui.