Nicio zi
nu poate fi înghețată în oasele sale,
înoată prin noroi tălpile copilăriei desculțe,
drumul căruțelor se desprinde din realitate.
Caii sunt potcoviți de gheață,
eu îi despiedec și-i aduc acasă călare,
câmpul înverzit rupe din fiecare zi
plăcerea în care mă regăsesc nebunatic.

Te aștept Ană cu șorțul tău înflorat
ca pe o bucătăreasă de lumină,
să-mi însoțești vorbele care te mângâie
cu florile culese de ochii tăi
ca niște mărgăritare negre.