Am aripile, munți de piatră,
Și palmele izvor de apă,
Privirea în pământ mă ține,
Să crească piatra peste mine.

Si totul-n jur e,,fără tine,,
Uitarea îmi păndeste pragul,
Și visu-n săracii mă-ngână,
De multe vieți pe săptămână.

Și palmelor le beau din carne,
Durerea-mi ține acum de sete,
Trezesc ușor un of de mamă,
Să mă ascundă-n el de teamă.

Nu vreau să mă adorm în frică,
Etern să-mi bată casa goală,
Singurătatea nu-mi mai place,
ÃŽi cer iubirii noastre pace.

ÃŽmi scutur norii de pe frunte,
În lumea noastră să nu plouă,
Coboară, "Albă ca Zăpada",
Și-ajută-mă să-mi scriu balada!