fug de tot ce e al meu calculându-mi pașii ca să alerg paralel echidistant între două puncte, unul răsăritul Dunării și soarelui plin de licurici și după apusul țigării lâncezind zarea telecomandată războiul rățoiului Donald și rățoiul Ronald care trag de mâner o minge crezându-se războinici moderni
de fapt la apus încetează aceasta dar mai durează un pic până când le spun, știu că voi ați inventat mersul pe jos și apa de băut mai bine luați o pauză și odihniți-vă
mai revăd și eu copilăria așa în fragmente ca să nu dau în mintea copiilor și să mă duc la grădiniță să fiu și eu cel mai deștept undeva