Hai spune tu, m-ai spune-o dată,
Tu, alb nebun frumos,
Din saltul tău din cer - de-o dinioară,
Cum ne spurcai pe toți - cu și fără soț.

Tu încă ne privești de sus în jos,
Din cerul tău de coji de nuci și var -
Ne pedepsești cică pe toți,
Cu ură si habar!

Cu ochiul tău, ce vede tot,
De parcă totul e al tău -
Nu vezi în jurul tău atâta sânge,
Din sângele ce nu-i al tău?!!?

De-ai exista, măcar și cel puțin - în efemer,
Aș crede că...și nu aș fi ateu -
M-aș bucura că am un ham,
Și hamul ăsta ar fi de fier!

Dar nu exiști bătrâne! - ești un pahar de spumă -
Ești un amestec omogen,
De schizofrenie, sânge, foc si multa ură!
Ești tot și vei ramane tot,
Așa cum vrutau' alții-
Să țină hamurile lumii-n loc,
Să fie bezna-n lumină și mult nisip în ochi!

Hai spune tu, nebun cruntos,
Mai spune înc'o dată-
Cum stingi tu becul lumii-n dos,
Cu atâta tact și-așa frumos...!

Îți spun atât- doar noapte bună -
Mă-ntorc să dorm și să visez-
Căci eu visez o lume bună,
Unde-i lumina multă-n minți și nu există ură!