Trezit de dimineață
Ai vrut ca să te cerți,
Nici ploaie și nici ceață
N-ai vrut deloc să ierți.

A fost o rouă deasă
Ce ți-a udat piciorul
Și cum era și ceață
Tu te-ai certat cu norul.

Să te împace-n uliți
Din nori soarele-și scoate
Luminile prin suliți;
Te-ai liniștit tu poate?

Când s-a întețit văpaia
Și sete când ți-a fost
Prin toată vâlvătaia
Pe soare-l iei la rost.

Venit-a o fătucă
Având ulcior de apă.
Ai pus-o să se ducă
Dar ai călcat pe-o sapă!

A mai venit și ploaia
Ce te-a udat pe spate
Și ai certat chiar oaia
Ce n-a știut să-înoate.

Ai vrut să urci pe șură
Făcând scandal ca-n oaste
Dar un fuștei te fură
Și te-ai lovit la coaste.

Trecut-a o mamaie
Cerșind ceva la ușă
N-ai dat nici o lețcaie:
,,La treabă treci, mătușă!”

Þi-ai amintit că fiscul
La toți are să vină
Și te-ai certat cu pixul
Că nu mai are mină.

Ai luat la rost curcanii
Că se înfoie-n stradă
Că-ți cheltui lesne banii
Tu m-ai luat la sfadă.

Dar noptea acum se lasă
Și s-a răcit lumina
Iar clopotul lin bate…
A cui o fi iar vina?