aș fi spus că picură otrava
peste o lună amară
în fond punctul năștea linia
pântecul durerii nu se golea de amintire
era un fel de art nouveau
ascundeam "în scoici"
chipuri, și voci, și ecouri și gândul
că într-o zi, spălându-ne de păcate,
vom reuși să înflorim perle
în părul înspumat al unei mări agitate
cum ne e viața

în fond eram doar bucăți de muguri
rătăciți într-o iarnă