de la o vreme
dorm dezvelit
nu-mi ajung visele
s-acopăr călcâiul lui Ahile
și tremur
atât de repede se-nclină turnul din Pisa
poți să-i simți degetele
sugrumând zâmbetul aștrilor

plouă bezmetic în mine
iar Noe nu-și deschide mesajele
luntrea și-a ancorat-o la mama naibii în pustiu
și zace mahmur în vreo bodegă de cinci stele
din Dubai

ce vremuri am ajuns să trăim
nici moartea nu mai stă pe-acasă
joacă golf de două ori pe săptămână
și primește corespondența la post restant

tremur
ca o salcie plângătoare
când îi sărută ploaia
pleoapele sufocate de întuneric

și caut
desculÈ›
pășind pe vârful palmelor împreunate
la flacăra lumânării tremurânde
ușa
să deschid ochiul lui Shiva
să curăț dezastrele din retină