VINOVÃȚIA


Vinovăția ca o beznă grea, apăsătoare,
cu gheare otrăvite agățată de conștiință,
liană invizibilă care se atârnă și sugrumă
arborele vieții care o adăpostește,
insinuată în porii existenței,
neagră vopsea înveninată vărsată în izvorul ființei
care, de fapt, a creat-o.
Însigurarea îi arată puterea,
supliciu prometeic.
Când odihnă pieptul meu îți este
zâmbetului tău serafic,
candoarea revine neostracizată
și îngerul meu te recunoaște,
dar ea, vinovăția, mi-a luat cheile
de la ușa liniștii conștiinței mele
și va reveni, nemernica!
Fericiți cei fără de conștiință!