stomăcelele noastre pline de aer încep să se întindă ca arcurile
împunse de săgeți
căutând să agațe cu buricele degetelor ceva plin de care să se prindă
o scamă în zbor sau un puf de săpun

atunci când ne găsim orbește
ne ținem puțin în brațe
cu trupurile noastre plutitoare
ne întoarcem pe toate părțile și ne pupăm ca două amibe
până ne înghițim fără să vrem

din spațiu am părea că pur și simplu așa am fost dintotdeauna
unul din coama celuilalt
unul din aerul celuilalt
un ou complet și cald
ca o gâlmă de copac

noaptea ne-am desprinde unul de celălalt
din același accident

o ploaie de puf de păpădie ar cuprinde orașul
gurile de aerisire ale blocurilor nările copacilor
grătarele puse la intrările caloriferelor

galopând cu buricele degetelor