Te-am șuierat printr-o mie
de guri de canal,
poezie!
Cu picioare invizibile,
cuvintele-omizi
mi-au atins miocardul.
Așa am înțeles că numai
printre poeți poți bea din singurătatea-metaforă.

Seri cu gheare de lilieci
scrijelesc monumental pe epidermă
câte o evă.
Poetul trăiește ca un microcip implantat în stern, cu timpanul așezat pe pântecul Terrei...
stea-de-mare printre recifuri.