Asemenea unei cascade luminoase
o ploaie de meteoriți cade peste priviri,
cerul este atât de frumos și straniu
iar noaptea se scutură de ispite.

Aeru-i vâscos și dulce, subțiat de plăcere,
în el se coace uimirea la foc deschis,
vorbele nu se aud și au început să curgă
cum se topește-n minuni imaginația.

Nu mai sunt captiv în trup, sar în afară.

În cuvântul scris,
în gândul care-i dă sunetul intrat în suflet,

pânza rară ce-mi acoperă fața, se scutură de fluturi.

Odată cu stelele surprinse
îngerii veghează căderea meteorică,
vipere de nichel își pierd otrava.