deasupra florii albina puțea a dumnezeire
în dislocarea ochilor din ploaie
rugăciunile ne erau subalpine,
must de ceară,
în templul facerii de dumnezeu era tămâie
pasărea de pe soclul sacrului
sacrifica o aripă spre împușcare

îmi venea xanax pe gură
spre a nu mi se încumeta dihania minții