Același se reîntoarse la mine, iarăși
cum o face mereu.
Pesemne că eu port cu eul potcoava
vreunui cal de zeu.

Același ce-n tâmpla căruntă întreabă
cu fiecare clipă
ideea divinului nenăscută în cer
și murită mai prelung decât orice
lungă luncă
de pe pământul miruit,
plină dar de luminișul cel zâmbit și-ntraripare.

Același se întoarse palid
și mă ucise cu un siș de aer,
de aur, și mă-ncercui.

Același mort cu ochii vii.