după semnele de punctuație se lasă spațiu


Vreau fulgere să-ți lumineze calea către sens,
Să ardă ziduri,să distrugă nori de ploaie cu urlet îndepărtat,intens.
Corbul alb,ghid,printre rugi și mărăcini ce sfâșie vene,
Iar tu valsând tandru,pe fundal un cântec de sirene.
Eu te-am pictat râzând, cu cerneala cea mai rară,
Eu te-am pictat râzând, pe portative de vioară.
Drumul ți l-am schițat atent,până la detaliul cel mai mic,
Să te pot privi cât ești de frumoasă,când nu-ți e frică de nimic.
Corbul negru,mesager, la piept scrisorile de la mine,
Tu privind liniștită cerul,observi stele desenate în linii fine.
Eu ți-am cântat note de vioară,cu degete rănite,
Eu ți-am cântat note de vioară,căci n-am știut să-ți spun cuvinte.