nimic meteorologic
niciun nor
nicio atmosferă sub presiune
precipitații 0mm/cm
doar
starea asta pătrățoasă și colțurile ei înfigându-se
coviltire nesfârșite uitând să acopere
2-3 câini pe la margini
– țipetele Nimănui –
ghemuiala continuă într-o țoală deșirată
identificarea de o clipă
luarea în posesie
autoîncoronarea
marele abandon
limpăitul încercând să camufleze gaura neagră lunecușul
inerția formală
pagina mult prea albă
din nou
un fel de mirare-consternare
niște clopote trezind ajunul întârziat
Crăciunul pe care îl sărbătorești într-un tramvai pe o linie cumva deviată pentru că
de atunci nu-ți amintești să mai fi simțit atât de pregnant mirosul de brad
(și asta înseamnă Crăciunul! și nu era decât o crenguță! în mâna unei bătrâne privind din înaltul vitraliilor...)
în sfârșit resemnarea aceea (cât de) înțeleaptă (?!)
acceptarea măcar de fațadă a perspectivei celuilalt care
nu vrea / nu poate / nu (mai) are timp / dispoziție / suficientă culoare / destul miocard etc. să
te privească live
alege
reminiscențele eului tău păstrate
într-o fotografie
reprodusă după o altă fotografie... reprodusă după o altă...
și totuși
poți să juri
surâsul acela este 1/3 al tău
îi faci semn că