Ai stârnit pe pământ ura
Iar eu caut sa te-nțeleg,
Fără sa ingrop scriptura
Din lume-n rai să te culeg.

Când am rupt prima pecete
A viitorului de-acum,
S-a născut o stea în tine
Și primul cal, negru de fum.

Pătrunsa-n vorbă și în gând
Iar acuma zace-n tine,
Din cauza lui te văd plângând,
O, tu dorul meu din mine.

Îl văd arându-ți sufletul
Cu copitele-nfierate,
Însă iute este calul
Iar eu nu-l mai pot abate.

ÃŽn cer sigilile se coc
Și din rai coboară-n tine,
Un călăreț pe-un cal de foc
Ce-n mână sabia își ține.

Pornești războaie din păcat
Și te bucuri când vezi sânge
În șanțuri pe-un obraz săpat,
În șiroaie, râuri curge.

Însă tu, iubirea mea
Primești moartea-n tine,
Ești ca printre nori, o stea
Ce-și trăiește noaptea-n mine.

Aleargă-n cer o minge-n foc
Dar nu-i al zilei astru etern,
E-un cal ce țipă in galop
Fugit din rai, drept in infern.

Vrea s-omoare veșnicirea
Ce-am nascut-o amândoi,
Pură, sinceră iubirea
Cu care vom muri și noi.

Când s-a rupt și ultima-n fum
Am sosit chiar eu in tine
Pe-un cal alb, un călareț nebun
Ce luptă între rau și bine.

Acuma știu și te-am gasit,
Ești toți cei patru cai din noi,
Născută-n vest, moartă-n răsărit,
Ce cu sine poartă un război !