te-ai umbrit cu tăcerea
în urma galopului rămân întotdeauna
statui de praf și nimic,
zădărnicii ale zborului orizontal
în crâșma gândului rațiunea adoarme
visând paradigme de lut

în straiele ploii apa
ridică abur de pe piatra fierbinte,
se reîntoarce la cer

cuvinte de slavă îmbracă
în pijamale un dumnezeu adormit
ca albinele
îngerii culeg visele sale
florile somnului său
sunt flăcări

frica vine demon
dacă dumnezeu e adormit pe vecie,
unde-l poți înmormânta
că nici un pământ
nu e pregătit să-l primească