- Ce dacă plouă iarăși și toamna ne îmbie
Să ne desfacem patul și dezbrăcați de haine
În așternuturi calde, pătrunși de poezie,
Să penetrăm spre noapte în centrul unei taine?

Al nostru e misterul și drumul spre-nălțare
Că atingând nirvana vom trece spre lumină
Și vom gusta din ansă ca pe-o eliberare
Învățătura sacră și lacrima divină.

Ne contopim, iubito, în flux de energie
Să ne pătrundem tandru atomii din stamine
Că ce-i al tău de veacuri mi se cuvine mie
Și tot ce-mi curge-n vene e numai pentru tine.

- Ne-au iscodit prelații, dar timpul ni se-nchină,
Căutătorii de perle-n abisurile vieții,
Am regăsit cărarea ce duce spre lumină,
Transcendental străbatem cu inima pereții

Ce ne despart, când vremea ne ține la distanță,
Ne penetrăm coconul doar cu credința pură
Că undeva în lume, lipsit de importanță,
Minutul stă de strajă cu lacăte la gură.

În cartea vieții toamna întoarce pagini scrise
Cu sângele albastru al mustului din vie,
Port aurul iubirii în palmele deschise
Și ce-i al tău de veacuri mi se cuvine mie.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif