Mulțumesc, Doamne!

Ochii mei încă pot mângâia
darul primăvăratic,
în crepetul zilei plesnesc mugurii cruzi,
sub bolți azurii păsările se-nvoltă
când noaptea amorțită
se stinge-n hățișul luminii.

Drumețule
auzi suspinul brazdei sub plug,
cum geme firul ierbii
murmur de gâze îngânând,
și-acel bătrân gârbovit
ce își întinde trup ostenit
sub primele raze?

Poți înțelege
povestea dăltuită în piatră,
cea nevăzută
cea neauzită
arzând în inimă cernită?

Asculți ecoul pământului
când cineva smulge rădăcini?

Tu treci nepăsător,
ochii tăi caută ziua de mâine
și uiți că acum
aici
clipa îți curge...

2-04-2017