În ploaia amară se-aude adesea,
Un strigăt, uitat, de moarte...
Iar marea își varsă amarul
Peste noaptea-ntunecata ce-și arde
Cadravele viselor pierdute ale...
Ale celor ce mai îndrăznesc să visese!
Atunci tu...tu de ce îndrăznești,
Să visezi la ce nu-ți aparține,
Tu de ce mai cauți răspunsuri...
la intrebari niciodată rostite!!!
Þi-e teamă de noapte? Þi-e teamă de ploaie?
Iubește-mă, iubește-te și fugi!!!