în munții rațiunii veghe-i linul
abia ieșiți din noapte și dormire
cinstim lichidă lene în potire
de ne îmbată mai hain ca vinul.

ne e lumină de cuvânt iubire
și încă n-a-nflorit în zi pelinul
în dimineață de ne bem seninul
n-avem un rost în zvonuri de grăbire.

facil te-ating și pielea-ți se despică
în visul roșu-al sângelui înot
iar malul infinitului se strică.

femeie, priveghere-n suflet tot,
pe-ogoare-mi cresc iar grânele de frică,
hrănește-mi duhul unde eu nu pot...