Culesul a început e toamnă ce mai
Via e bună, grea
Am plecat plec
Îmi iau rămas bun de la lucrurile mărunte mă duc în spațiul infinit al naturii goale
Printre plantele de zarnucă
Lacul era liniștit doar corbi sună din corn același binecunoscut
Croc!
Dau un ocol salcâmii cu frunzele lor acum plăcut galbene locurile de pescuit
Dau o politețe de țară.
Cerul era albastru.
Picături mari de roua se
preling pe această cracă, văd un univers că printr-o lupă cinele mă însoțește
După iepuri zic după iepuri zice ,bine
Mari frunze galbene.
Vreau să prind această ipostază a mea.
De acum chiar această clipă de toamnă
Să o bat în piatră sau în lemn
Vreau, sânt cel mai frumos sânt cel mai urât dacă nu pot natura mă va ierta?
O broască se cutremură de frig vine toamna și mai târziu o să fie din abundență
Picură acum peste mine o bură rece fața m-i se ridică ușor mirosul mă învăluie plutesc
Peste acest sfânt peisaj
Vreau să prind această clipă să o stabilizez
Pentru vecie.
Mai judec câte ceva și că să nu pierd totul mă retrag acasă așa fac să-mi rămină viu în minte.
Această după-amiază ,acest miros de crini sălbatici...
Soarele e roșu peste straturi se așterne bruma
Coadă de cocoș
Nu va fi niciodată că acuma
Sunt fericit, lasă numa
Cerul e că o coadă de cocoș
Steaua mea e una
Vedem împreună această toamnă
Și aș dori să fie una
Două o sutâ că întotdeauna
Peste dealul transilvan
Nu îmi e niciuna
Dorul mă cuprinde
Sînt o găleată de dor
Cum aÈ™ mai cuprinde acest decor
Luceferi sună eu sint orb
Hai in natură
Să simpt un nor
Grele îmi sunt clipele
De rod
Hai în natură
Sînt acuma orb
Văd natura
Deci sînt orb...