nu zbor prea înalt, am rău de înălțime
mai scot o clipă din buzunarele vremii,
vinovăția de pasăre a îngerului,
la furat de ghiocei în oglinda retrovizoare

inima e o deltă a sângelui
revărsându-se în marea existenței
realul e o citire a leatului,
cât timp ți-a mai rămas până viața
va face în tine implozie
stricând toate jucăriile traiului

srtigând interior clipa, vremea se caută prin buzunare
am una cu sos de târziu, îmi zice
celelalte au plecat la întâlnire cu Amintirea
în viață încă la mormântul lui Ieri, să jelească
femeia ce nu ți-a locuit niciodată prezentul
o alintai cu privirea doar
în același tren,
la același ceas

taifas între zboruri, niciodată prea sus
duhul meu luase urma lui Iisus
ridicam o piatră și era acolo

eu visam femeia aceea, Mâine voi îndrăzni
să mi-o fac Astăzi, mestecându-i buzele într-un sărut colosal
în lăuntrul ei abisal găsind fotografii cu mine,
nu îndrăznise;
Iubirea va înlocui gândul cu vise
dar tot nu voi zbura prea înalt, am rău de înălțime
femeia aceea îmi va duce corespondența cu Dumnezeu
deschid portița Raiului interior, Speranța să intre
înveșmântată în Cuvinte

uneori Dumnezeu e mort,
Crăciun îi pregătește renașterea
din cenușa Credinței