Nimeni nu mai scapă
de bucurie după durere
ce dau naștere iubirii,

umple de sens miezul cuvintelor,
fac limba tot mai frumoasă.

Inima în brațe cu flori,
și sânge românesc de unire
aduc trăire interioară sublimă.

Buzele de pâine ale femeii,
sărutul ei aromat și cald
rup din sufletul pus pe masă,
până simt în semnele dăruirii
nașterea din pântec.

Limpezimea pe care o beau
în viitorul de vis
o să mă îmbete cu lumină
în fiecare dimineață,
să-i dau binețe soarelui.