agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-10 | [This text should be read in romana] | BALADA APEI În asfințitul purpuriu Pe plaja ninsă de cristale, Privesc prelung întinsa zare Cu umbre negre de vapoare. Pe marea neagră-albăstrie, Sclipiri de mii de diamante Lucesc etern în sfânta noapte, Un vis rămas în amintire. Nu pot urî imensa apă Ce-atât de larg se unduiește, Deși vieți dragi ea ne răpește Și crunt în suflet ne lovește. Nu pot urî pârâul care Se schimbă în cumplit tumult Și strică tot ce-i iese-n cale, Lăsând în urmă morți și lut. Să fie oare supărată Că noi, cu toții, o neglijăm, Și cu gunoaie întinăm Și mal și unduirea ei curată? 2 Când însetați și lacom bem Din cristalina ei licoare, Răcoarea simți cum te pătrunde, Cum dă putere și vigoare. I-am mulțumit oare vreodată Din inimă, cum se cuvine? Sau am plecat în mare grabă, Sătui și mulțumiți de sine! Gândesc că-i tare supărată, Când spală tot ce-i iese-n cale, Lăsând în urmă plâns și jale; Ogoare plânse, case goale. Eu cred, că ea își ia tributul Sacrificându-ne avutul. Distruge tot ce-i iese-n cale Să ne trezim din nepăsare. Așa că eu tot o iubesc Și-i iert cumplita ei vâltoare Ce multe vieți înghite lacom Și șterge tot ce-i stă în cale. 3 Odată ce furia-i trece, Se simte rușinată chiar, În matca mică se retrage Urmâdu-și cursul milenar. A tras semnalul de alarmă! Ne-a spus din nou, să fim atenți Ca tot ce-a fost să nu se-ntâmple, Să nu uităm iar de torent. Să-i îngrădim cu flori preaplinul, Pe maluri, diguri să-i zidim. Copaci și bănci de-a lungul apei, Să stăm la umbră, s-o privim. Atunci ea, mulțumită, poate Ne va ierta, că i-am greșit Și veselă, ea va străbate Tot drumul lung mai liniștit. 4 COPILUL MEU Te iubesc, copile, suflete al meu, Cu toată ființa, cu tot ce am eu. Tu ești suspinul dulce, și atunci când plângi Cu genele ude, inima mi-o frângi. Când din leagăn seara, dulce gângurești Căutând cuvinte, mereu mă uimești. Când mânuțe calde, de gât mă cuprind Eu simt vara în suflet, visul împlinind. Nu are importanță de ești băiat sau fată, Iubirea ce e-n suflet nu poate fi cotată. E nemărginită, dulce și plină de putere Să facă tot poate și tot ce tu i-ai cere. Când crești cu bucurie, chiar fiecare zi E-o nouă sărbătoare pentru părinți, să știi. Orice realizare din viața ta e-n noi Mereu în gând cu tine, mergem în pas vioi. Mereu te știm alături, și-așa vom fi mereu, Visul oricărui părinte, nu este doar al meu. Și anii trec în goană, tu crești și te ridici Tu ești om în putere, noi devenim bunici. 5 DULCEAȚA SERII Vine seara-ntunecată Cu mantia ei de stele, Să-nvelească lumea toată Și să-nchidă gene grele. Somnul lin coboară-n gânduri Peste pleoape-ncetișor, Se amestecă în vise, Ca să spună „somn ușor”. Mama mângâie copilul, Îl sărută blând pe ochi, Cruciulițe mici îi face, Să nu-i fie de deochi. Dulce e atunci când doarme. Și mai dulce-i când se joacă. Bucuria este-n suflet, Niciodată n-o să-i treacă! 6 NINSOAREA Fulgii mari și înflorați Bucuroși că știu că-s frați, Zboară lin din cer, agale Să ajungă pe cărare. Vor să plece la plimbare, Când alți fulgi, nenumărați, Peste ei grăbit se așează Și ieșirea le-o blochează. Alb acoperă câmpia, Case și poteci și sate Totu-i alb, curat și moale Sus din deal și până-n vale. Pe ogor, zăpada groasă Ca o plapumă se lasă Peste bobul mic din brazdă, Ca și cum l-ar lua în gazdă. În iarna lungă și geroasă Ea îl ține la căldură Și nu-l lasă ca să iasă Din dragoste, nu din ură. 7 Prin zăpada cea pufoasă, Un iepure urechiat Fuge-n salturi către casă, Știe c-a întârziat. FLOAREA SOARELUI - Bună dimineața, soare! Floarea Soarelui se-nclină, Bucuroasă că-i iar ziuă Se îndreaptă spre lumină. Încălzindu-se la soare Cu drag florile-l privesc Este blând și atât de tandru Frumosul astru ceresc. Toate îl iubesc pe soare. Florile spre el rotesc Îi venerează lumina Și razele ce strălucesc. Sub căldura lui vrăjită Simt cum cresc și se înalță Și îndrăgostite toate Vor să aibă întâietate. 8 Chiar când vine înserarea Moi petalele-și închid, Așteptând noaptea să treacă, Se gândesc la răsărit. VISE DE COPIL Înserarea lin coboară, Ziua pleacă-ncetișor Dă târcoale somnul dulce, Merge puiul să se culce. Mama spune o poveste De citit n-o mai sfârșește Din cuvintele în șoaptă Zmei și zâne îl așteaptă. Vise dragi, cu mulți prieteni, Trec fugar prin mintea lui. Peste tot el hoinărește Pe undele visului. Iată zmeul din poveste Pe nări flăcări aruncând. El atacă voinicește Pielea groasă, înțepând. 9 Zâna bună îl ajută, Cu bagheta fermecată. Cu sabia îl răpune, Învingând încă o dată. Glorios, voinicul merge La împărat să-i ducă vestea. Când împăratu-l felicită S-a terminat și povestea. Raza soarelui se joacă Peste chipul adormit Copilașul se deșteaptă. Și zâmbește fericit. DORINÞA Moș Crăciun, vino odată Ca să-mi aduci jucării! Mama spune că-s cuminte, Și-s cuminte, ca să știi! Eu te chem însă mai iute Că tot mă mai zbenguiesc Și nu vreau ca să se afle, Uneori că mai greșesc. 10 Fac greșeli nenumărate Dar pe urmă le regret. Pe mama o supăr tare. Nu mai pot să te aștept. De asta eu te rog fierbinte Mai repede de poți să vii Acum, că am fost cuminte O săptămână, ca să știi! LA POL La pol, e iarnă lungă tare Și vară este doar un pic. Zăpada-i albă și mare În rest totul pare mic. Un urs polar, cu blană groasă, Merge agale prin zăpadă. Învață puii ca să vadă Cum se adulmecă o pradă. O focă-n apa rece înoată Să prindă pește gras și bun Prada bogată e adusă Și-n fața puilor o pun. 11 În acest ținut de gheață Eschimoșii locuiesc. Ei nu se tem de gerul rece, Sunt buni și viața o iubesc. MOȘUL Moșule cu barba albă Pe la noi când o să vii, Să te agățăm de barbă Și să-ți cerem jucării? Așteptăm cu drag Crăciunul Puzderia de copii Dar ne place și Ajunul Cu colinde, jucării. Noi știm noaptea-n care vii. Sub brad pândim, de te-om zări. Mama ne cere ascultare Și ne trimite la culcare. Când dimineața vine albă, Noi nu-ți vedem frumoasa barbă Ne bucurăm de jucării Dar tot sperăm că te-om zări. 12 Mai așteptăm încă un an Sperăm că nu va fi în van Suntem cuminți și ascultăm Sub bradul verde noi cântăm. BRADUL Cu frații mei și cu mămica, Tăticul meu și cu bunica, Bradul îl împodobim, Suntem veseli și glumim. Eu sunt mic, dar tot ajung Să pun în brad un globușor, Mă port atent cu el că-i firav Dar e frumos și lucitor. Acum o stea o pun pe creangă Pe vârfuri tare mă ridic. Ajung cu greu, dar tot fac treabă Și demonstrez că nu-s chiar mic. Mama agață globuri, stele, Pe bradul verde argintiu. E atâta bucurie-n ele Că bradul pare că e viu. 13 Când bradul e împodobit Și îngerul din vârf lipsește În brațe mă ridică mama Îl prind în vârf și strălucește. GERUL Pe geamul străveziu se-arată O grădină de flori albe! Toate-au răsărit odată, Într-o noapte înstelată. Cine le-a lucrat cu artă, Măiestrie și migală? Nimeni nu-mi răspunde însă, Nimeni nu dă socoteală. Pun un deget pe o floare. Au, e rece tare, tare! Floricica s-a topit. Sunt atâta de uimit! Mama cu drag îmi zâmbește Și apoi îmi povestește Cum gerul cel iscusit Este tare măiestrit. 14 El pictează flori de gheață Pe ferestrele lucioase. Noi privim atent din casă. Sunt atâta de frumoase! OMIDA O omidă cam păroasă Din copac intră în casă. O privesc, sunt curioasă, Vreau afară ca să iasă. Strig la mama, care vine Speriată, că nu știe Cine-a speriat copilul. Dau să fug și ea mă ține. - Ce cauți, omidă verde, La copilul meu cel drag? Este oarbă și nu vede! Și-o aruncă peste prag. 15 PENDULA Mândră , suplă, maiestoasă Anunță întreaga casă, Cât e ora! Dar astăzi, a amuțit S-a oprit din dăngănit Cât e ora? Toți așteaptă întristați, Mirați și impacientați Cât e ora? Vesela pendulă tace Și tăcută, nu ne place Cât e ora? Bătrânul ceasornicar Cu ceasul din buzunar Ne dă ora! Începe ca s-o desfacă, Oare știe s-o refacă Să dea ora? Desface capace, arce, Mormăie, de parcă toarce Cât e ora?... În sfârșit, la loc e pusă, Întreagă și bine unsă. Dă un dangăt prelungit, 16 Meșterul a reușit, NE DÃ ORA! BOGÃÞIE Dintr-o geană de lumină De sus cerne o făină Albă, moale și pufoasă, Ce se-așterne peste casă. Peste tot e alb curat: Rece, limpede, uscat, Așternut din puf de floare Peste străzi și pe ogoare. Învelește cu căldură Bobul încolțit din toamnă, Să nu înghețe-n ger săracul Că e frig, de-ți crapă capul. Pe ogor acoperit Bobul este învelit De plapuma albă, deasă Să se simtă ca acasă. 17 Iar în luna lui cuptor El se coace pe ogor Bob de grâu de pâine plin Pentru anii care vin. TEIUL Teiule, ce falnic ești, Floare mândră când rodești! Pe Copou mergând agale, Miresme ne ies în cale Ne îmbată cu parfum Suav, dulce, cald și bun, Se așterne peste noi, Făurind visuri în doi. Dacă floarea-ți pică-n ceai Sănătate tu ne dai, Pe albine le-ndulcești, Cu umbra ne răcorești. Teiule, să ne trăiești! 18 PURPURÃ Câmp de maci, în lan de grâu, Parcă e un roșu râu Unduindu-se în soare Mândră pată de culoare La așa faină minune, Pictorii din marea lume S-au grăbit ca să-i vopsească, Pânzele să le roșească. Un tablou într-un muzeu E lucrat cu mare artă. Eu prefer să-i văd mereu Roșiii maci în iarba-naltă. COCORII Sus pe cerul azuriu Se adună-n stol cocorii Îmbrăcați în cenușiu, Se amestecă cu norii. Toamna este pe sfârșite Și se pare că-i mai frig, 19 Cârduri se rotesc grăbite Iar cocorul șef e ghid. Se grăbesc să plece-ndată, Vremea rece să nu-i prindă, Drumu-i lung spre țara caldă, Peste apele oglindă. Un „drum bun!” în gând le spunem. Să ajungă apoi cu bine, Înapoi să vină vara, Până la iarna care vine. CANDELABRUL Maiestos și plin de floare, Ochii încântă de culoare, Zeci de candelabre flori Te privesc parcă din nori. Îl admir, mai mult de-o viață Și-l privesc de dimineață, Uneori și până-n seară, Cum se îmbracă-n primăvară. 20 Minunatul meu castan! Te privesc an după an, De la prima frunză verde, Până la floarea ce se pierde. Apoi vara îți admir Fructul plin, țepos și verde Ascuns bine în frunziș, Să se coacă pe furiș. Toamna-i lungă și bogată. Frunza ruginește toată Și castanul mulțumit, Lasă fructul c-un pocnit. Mulți copii se pleacă-n iarbă, Fructul copt ca să-l culeagă, Multe jucării să facă, Mulțumiți și puși pe joacă. GHIOCELUL Sub zăpada albă, deasă, Mult se chinuie să iasă, Să se bucure de soare Frunza și-un boboc de floare. 21 De sub stratul de zăpadă Nu poate nimic să vadă. A fost cald și n-a înghețat; Dar acum s-a săturat! Vrea neapărat să iasă Prin zăpada încă deasă. - Cine știe cine-i EL? - E gingașul ghiocel! VIFORUL De la căldura din odaie, Privesc pe geam copacii goi, Cum se înclină și se îndoaie Și înainte și înapoi. Îi scutură din rădăcină Un vânt puternic, zbuciumat. Totul e alb și nu se vede Zăpada cât s-a așezat. Viforul cel alb lovește Cam tot ce stă în calea lui. Nici oamenii nu-i ocolește, E supărat și dă orbește. 22 Se spune că a fost odată Un frumos fiu de împărat, Îndrăgostit de o prințesă Frumoasă. Ea l-a alungat. De-atunci nu-și mai găsește locul Și singur în durerea lui, Se plânge, spulberând zăpada Și oamenii din calea lui. Văzând dezastrul care-l face Și totul cum e răvășit, L-apucă un regret amarnic Și rușinat se face mic. ROBOÞELUL Roboțelul Q X L, Îngâmfat și plin de el, Dă cu tifla la păpuși, Nu se poartă cu mănuși! Le cere să îl asculte, Că tot el știe mai multe. Se mișcă pe raftul drept Și se dă mare deștept. 23 Să-l asculte, el le cere Că se crede în putere, Că se mișcă binișor Fără nici un ajutor. Când era în plină vervă Încrezut cum nu se poate, Bateria de rezervă L-a înțepenit de spate. Acum micul roboțel, Îngâmfat și plin de el, Strigă după ajutor În gând, că n-are sonor. FURNICUÞA Sub un gard de măturică Se agită o furnică. Intră în grădina mare, Ca să caute mâncare. Merge repede, grăbită, Parcă ar fi urmărită, Se strecoară prin verdeață, Vântul o împinge-n față. 24 Toamna este pe sfârșite Și cămara este plină. În loc să stea în mușuroi, Ea tot umblă prin grădină. N-are stare sărăcuța Să se odihneasc-un pic Și se-agită să mai care, Măcar un bob, cât de mic. Pentru iarna viforoasă A muncit ea vara toată Cămara le este plină, De iarnă nu le mai pasă. LA SÃNIUȘ Aștept să vină iarna iar Cu fulgii mari și albi de nea, Să ies pe derdeluș afară, Ca să mă dau cu sania. Iarna, ziua e mai mică, Sui pe micul derdeluș, Nici n-apuc ca să mă satur, Că se întunecă, acuș. Mă grăbesc, urc voinicește 25 Și împing sania grea. Sus în deal, râd vesel tare C-am ajuns și mă urc pe ea. O pornesc rapid la vale, Încerc s-o strunesc un pic, Nimic nu-mi stă mie în cale Mă simt mare și voinic. SÃRBÃTORI DE IARNÃ Îmi place când ninge afară Când se aștern fulgii ușori, Oamenii merg grăbiți pe stradă, Zăpada crește-n jurul lor. Îmi place iarna că-i CRÃCIUNUL Și oamenii sărbătoresc, Împodobesc brazii în casă, Cu toții cadouri dăruiesc. Afară se aud colinde, Mergeam și eu când eram mic. Să cânt frumoasele colinde Deși eram încă pitic. Dragi amintiri, vă port în suflet, Îmi place mult să-mi amintesc Cu toți cei dragi să fiu alături Și să le spun cât îi iubesc. 26 VRÃBIUȚA TA Vrăbiuța Cipa Și cu Cip, al ei bărbat, Se așează pe o creangă, Ca să țină mare sfat. Cip se-nfoaie scurt în pene Și cu glas impunător, Despre iarna care vine, Vrea să spună tuturor. - Iarna asta e geroasă Și mai aspră decât știm! Alba nea va fi mai groasă Cu toții să ne pregătim! Să ne adăpostim în grajduri Unde caii ne-încălzesc Și la masa lor bogată, Boabele le prisosesc. Paiele lor sunt curate Să ne facem adăpost. Gureșe cum suntem toate, Să nu vorbim fără rost. 27 În orașe, pe sub streșini Ne putem adăposti, Lângă hornuri de centrală, Ne putem noi încălzi. Cu mâncarea va fi greu. Mă tem că vom flămânzi Dacă nu ne fac căsuțe Drăgălașii de copii. FUGARUL În noaptea neagră și geroasă, Cățelul a ieșit din casă Și rătăcind pe străzi năuc, S-a împiedicat de un papuc. S-a pus pe ros din talpa tare, Că a crezut că-i de mâncare Și cum de saț nu i-a ținut, Să-l roadă nu a mai putut. Era flămând micul cățel Și cum era și plin de el Nu vrea deloc să recunoască, Că a greșit să se grăbească, Din casa caldă, primitoare 28 Să plece noaptea la plimbare. Deci s-a întors în casa mare, Sfios, cu coada-ntre picioare. NOROCUL Un trifoi cu patru foi Saltă capul în zăvoi, Unde un grup de copilași Culeg flori de toporași. O fetiță cu fundiță Roșie, la căciuliță Căutând flori prin zăvoi, A dat și peste trifoi. Ea știa că-i norocoasă Că-i spunea mama acasă, Dar acum s-a lămurit, Trifoiul când l-a găsit. - Norocoasă ești de mică, Că ai părinți, bunic, bunică, Că ești bine, sănătoasă Și te iubesc toți din casă! 29 Și copila bucuroasă Că-i așa de norocoasă, A lăsat trifoiu-n loc, Altuia să-i dea noroc. ARICEL Un arici cu ochii mici Și pe corp cu multe ace, Prin pădure se plimba, Când încolo, când încoace. N-avea stare să stea în loc Că în suflet simțea foc, Pentru că toți puii lui, Se simțeau ai nimănui. Vizuina lor curată, De un șoarece furată, Acum plină de hârtii, I-a alungat pe copii. Supărat și îngândurat, O hotărâre a luat: Șoarecul să îl gonească, Ocrotiți, puii să crească. 30 Acele și-a ascuțit Și-n viteză a pornit Șoarecele să-l găsească, Casa s-o recucerească. Curajos el a luptat Din zori, până pe înserat, Pe șoarece l-a pocnit Și fricos el a fugit. Azi, viteazul Aricel Cu toți puii lângă el, Stau la cald în vizuină, Fericiți că-s împreună. CUPRINS 1. Balada apei 2. Copilul meu 3. Dulceața serii 4. Ninsoarea 5. Floarea soarelui 6. Vise de copil 7. Dorința 8. La pol 9. Moșul 10. Bradul 11. Gerul 12. Omida 13. Pendula 14. Bogăție 15. Teiul 16. Purpură 17. Cocorii 18. Candelabrul 19. Ghiocelul 20. Viforul 21. Roboțelul 22. Furnicuța 23. La săniuș 24. Sărbători de iarnă 25. Vrăbiuța Cipa 26. Fugarul 27. Norocel 28. Aricel
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy