nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec
am strâns în palme stele pe linia vieții
înfirip fericirea, deznădejdea o spintec
în muzica zorilor la poarta dimineții.

charele din trup se transfigurează
într-un curcubeu ca un arc peste timp
au ars întunericul în baie de rază
absolutul conștiinței vine din Olimp.

nu am teamă de vre-o stare sumbră
soarele din piept și în bezne veghează
luminile dizolvă gândurile din umbră
vindecă și rana care sângerează.

mă avânt mereu pe-o traiectorie salubră
spre veșnicia sfinților ce mă formează.