- Mi-aș plămădi din toamna asta brună
Un anotimp cu nume de copil
Să-mi amintesc de clopoțel cum sună,
Să cred că viața este-un vodevil

Și o trăiesc cum vreau... De-mi place mie
Am să-mpletesc din fluturi curcubeu
Și dragoste-am să fac în poezie
Chiar dacă deranjez vreun fariseu.

Nu-mi pasă de strigoi ce umblă noaptea
Pe la ferestre ca o cucuvea,
Mă simt copil, la școală-n clasa șaptea,
Și scriu așa cum vreau... e pana mea!

- Mi-aș îmbrăca din nou în crizanteme
Odaia-n care scriu, pereții gri
Ai unei vieți lipsite de culoare
I-aÈ™ decora din nou cu fantezii

Și n-aș schimba nimic, aș fi aceeași,
Nu vreau să fiu pe placul nimănui,
Destinul meu și-a spus demult povestea
Sub ascendentul dulce-amărui

Al poeziei noastre. De aceea,
Trăiesc așa cum vreau, subliniez
Că nu mă-nclin în fața rațiunii
Cât încă am puterea să visez.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif