Octombrie! - îți lași, iar, purpuriul
Și-adulmeci pe spinări de foc amarul,
Cu brațe de sinapse umblă harul,
Când tu atingi obrajii cu-auriul.

Aduci în amintire stihuri coapte,
Șoapte duioase, dorințe colorate,
Boabe de curcubeu îți fierb în lapte,
Ai evantaie sângerânde, ilustrate.

Amorul , veșnic clopoțel de simțământ,
Oftează-n puful florilor de mărăcine,
Cad frunze-n stăvilare cu suspine,
Iar lâna norilor o picuri cu frământ.

Întinde-i, toamnă, herghelia lungă,
Copilul basmelor pe nuri de crizanteme,
Apusuri galbene și roșii să ne cheme,
Pe scrumul traiului cu miru-i să ne ungă!