Suntem oamenii zilelor și primim nopțile ce se strecoară printre noi
șerpi de întuneric cu stelele solzi și dinți cu venin

nimeni nu rămâne cu mine, se vaită o zi obișnuită
fiecare vrea altceva, fiecare vrea mai mult, mai sus, mai bun

oamenii curajoși mor cu zâmbetul pe buze
se ridică în vârful picioarelor, salută lumea și gata... pleacă

cerul e plin de amintirea celor care ne-au atins sufletul
cu un zâmbet, cu un cuvânt, cu o noapte, cu o tăcere

și pământul e plin cu de toate, dar ca să-și uite amărăciunea
se ridică pe genunchi și pe coate ca să sărute cerul... gura lui... podisul lumii