mă insinuez într-o majoritate confortabilă
de înfometați de viață
și de iubire,
de diletanți în ale artei,
și în dragoste,

cum spuneai tu într-o iarnă asemănătoare
cu iernile copilăriei,
mâncând mere și ciocolată de casă.

bineînțeles că-ți făceam cadouri
de Crăciun,
eu voiam doar să mă iubești etern,
cadourile ți le ascundeam
sub brazii de lângă casă.

tu le căutai râzând prin nămeți
și-mi spuneai că încă nu înțeleg,
că iernile nu există într-adevăr,
sunt doar o stare de spirit,
că am intrat în sufletul tău
pe o sinusoidă prea complicată
pentru mine,

ca un fulg de nea
pe drumul dificil
de la cer la pământ.