De un car de vreme-ncoace,
Nu mai știi ce să mai faci ?
Căci o lume 'ntregă-ți zace
Pe grumazu-ți în colaci ?

Și atunci ai vrea ca toate
Să se schimbe într-un an,
Căci o viață sigur poate
Fi cu gust de croasan.

Nu la toți însă dulceața
Le priește dragul meu,
Fii mai bine demn o viață,
Nu un laÈ™, sau fariseu !

Cu întreg amaru-ți curge
Lacrimi noi pe foi de nea,
Și la tainicile-ți ruge
Tu îndură zeflemea ...

Cântul stearp ce îl îndeamnă
Careva spre al său țel
Pentru tine nu înseamnă
Chiar nimic, de fel, de fel !

Însă cauți cu ardoare
Cântul tainic ca un dor,
Ca un murmur de izvoare
Și un geamăt de popor.