Grai adânc se pierde în tăcute umbre,
Traversând pământul pe-a peșterilor vatră,
Încolțesc grăunțe din nopțile sumbre,
Somnuri dezmorțesc firea idolatră.

Amintirea iese din adânci crevase,
Sentimente vechi rod miezuri de străzi,
Ieri mai pâlpâiau stele-n vis, sfioase,
Astăzi vulturi văd peste tot doar prăzi.

Nostalgii flămânde dinastii invocă,
Ziduri ridicând în zări condamnate,
Dragostea se-afundă în altă epocă,
Iar din mituri vechi bântuiesc stigmate.

Vinovat de toate, ești mereu o rană,
Suflet oropsit, pizma ți-au dat hrană!

vineri, 10 februarie 2017