Sunt povești înstelate
Pe marginea cărora
Vom putea poposi
Ca pe o buză nesmălțuită.

În zborul lor moale,
Cuvinte din cretă
se joacă de-a „niciodată”
Printre sunete de pian.

Nu sunt sfori de lumină
și nici opriri paralele,
doar flux și reflux:
respirația dintre hotare.