Tu știi prea bine
în care sălaș o să locuiești
niciodată nu pleci
pe drumuri care nu duc niciunde

eu rămân cu sufletul împăcat
să aștept la fereastra nopții deschisă

te păstrez stăpână a inimii
un imbold care vindecă răni
și nu iese în afară
decât cu iubirea adusă în brațe
cu trupul subțire
și arcul întins
peste pustiul vieții nisipos