Eu am ca partener un plop căci e statornic
Când vântul îl rotește, îl clatină, îl fură
De frunze-n toamne reci ce poartă coafură
Din ruginiu și galben...și nici nu mi-e datornic.

M-am cuibărit alături, lângă tulpina sa,
Să ascultăm prin foșnet cum murmură de dor
Și codrul, și luceferi, și sferele ce mor,
Să-i spun povești cântate din tinerețea mea.

M-ascultă, îmi zâmbește prin fremătări, duios,
Când luna e mânjită de norii plini de sur,
Mă învelește-n noapte cu frunze din obscur,
Și grijuliu îmi pune trei straturi, credincios.

E o iubire sacră, și nimeni între noi
Nu va putea să intre cu râuri de venin,
Și mi-a adus inelul, un cerc dintr-un pelin,
Și m-a cerut de soață prin vers de pițigoi.

L-am refuzat docilă, i-am spus: „Să nu strivești
Prietenia sacră...iubirea e-n povești...”